A
fost cea mai bine vândută carte din Rusia în anul 2012. În acest scurt
timp, cartea a fost retipărită de şase ori, ajungând la un tiraj de
1100000 de exemplare şi fiind tradusă în engleză, greacă, sârbă,
română şi în alte limbi.
Un fragment din carte:
"Odată, într-o seară caldă de septembrie, câţiva fraţi începători ai
Mănăstirii Pecerska din Pskov, pe atunci încă foarte tineri,
furişându-ne pe coridoare şi galerii, printre vechile ziduri
mănăstireşti, am ajuns undeva sus pe un deal, deasupra livezii şi a unor
lanuri, unde ne-am aşezat confortabil.
Stând de vorbă, am început să ne amintim cum a ajuns fiecare dintre noi
la mănăstire. Şi cu cât ne ascultam mai mult unul pe altul, cu atât mai
mult ne minunam.
Era anul 1984. Noi eram doar cinci. Patru crescuserăm în familii
necredincioase şi nici al cincilea, care era fiu de preot, nu avusese
despre cei ce pleacă la mănăstire nişte concepţii prea diferite de ale
noastre, care erau pur sovietice.
Cu un an în urmă toţi eram convinşi că în vremea noastră merg la
mănăstire ori oamenii fanatici, ori oamenii disperaţi, neîmpliniţi în
viaţă. Numai aceştia! Şi, în plus, victimele iubirii neîmpărtăşite.
Dar, uitându-ne unul la altul, am văzut cu totul altceva.
Cel
mai tânăr dintre noi împlinise optsprezece ani, iar cel mai în vârstă
douăzeci şi şase. Toţi eram nişte tineri sănătoşi, puternici şi
simpatici.
Unul terminase cu brio facultatea de matematică din cadrul
universităţii, altul, în ciuda vârstei lui, devenise pictor renumit în
Leningrad. Altul petrecuse prima parte a vieţii la New-York, unde lucra
tatăl său, şi venise la mănăstire în al treilea an de facultate.
Cel mai tânăr, fiul de preot, un sculptor talentat, doar ce terminase
studiile la şcoala de artă. Iar eu, de asemenea, nu demult terminasem
facultatea de scenaristică la VGIKI.
In general, cariera profesională a fiecăruia promitea să devină foarte înfloritoare pentru noi cei eram tineri atunci.
De ce dar veniserăm la mănăstire şi doream din tot sufletul să rămânem pentru totdeauna aici?
Răspunsul la această întrebare îl ştiam bine.
Pentru că fiecăruia dintre noi i se revelase o lume minunată, care nu
poate fi asemănată cu nimic. Şi această lume era mult mai atrăgătoare
decât cea în care ne petrecuserăm până atunci acei puţini ani, care în
felul lor fuseseră destul de fericiţi...
Despre această lume minunată, în care oamenii trăiesc după cu totul alte
legi decât în viaţa obişnuită, despre această lume nesfârşit de
luminoasă, plină de iubire şi de descoperiri îmbucurătoare, de nădejde
şi de fericire, de ispite, de biruinţe şi de aflarea sensului smereniei
şi, mai ales despre manifestările minunate ale puterii şi ajutorului
lui Dumnezeu, vreau să povestesc în această carte.
Nu a fost nevoie să născocesc nimic, tot ceea ce veţi citi aici s-a
petrecut în realitate. Mulţi dintre cei despre care voi povesti trăiesc
şi astăzi."
Cartea se poate comanda de aici la pretul de 28,50 lei cu transport gratuit prin curier in orice localitate (cel mai mic pret din toate magazinele).
Sa va fie spre folos!
"Taina suferintei" scrisa de Arhim. Simeon Kraiopoulos este cartea
care te ajuta sa intelegeti cel mai bine sensul suferintei si sa inveti
cum sa-i faci fata. In general, toți care vin în lume, toți câți trec pe
acest pământ – acum este rândul nostru – toți oamenii fără excepție, în
decursul vieții lor, unii mai mult, alții mai puțin simt tristețe, mâhnire, suferință până la lacrimi.
Dar important este sa stim cum sa ne folosim de suferinta, cum sa o
ducem si cum sa o usuram. Aceasta carte, scrisa intr-un limbaj foarte
accesibil, este o lectura care iti da tarie si mangaiere in clipele
grele ale suferintei. Chiar si crestinii care stiu foarte bine care este
sensul suferintei se intampla ca in acele momente grele cand se afla in
focul incercarilor si al durerilor sa piarda din vedere semnificatia si
rolul suferintei, dar citind si recitind aceasta carte va gasi in ea,
cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvinte si sfaturi care sa-l ajute sa
regaseasca sensul pierdut, sa se regaseasca pe sine si sa-L regaseasca
pe Dumnezeu, care i-a dat intalnire tocmai in acea suferinta. De aceea
consideram ca este o carte pe care orice crestin ar trebui sa o aiba si
de asemenea sa o daruiasca altor persoane care sufera si au nevoie de a
intelege sensul suferintei si a cere ajutorul lui Dumnezeu.
Singura librarie online care ofera aceasta carte cu transport gratuit prin curier pentru orice localitate din tara (are cel mai mic pret atat de pe internet, cat si din librarii) este aceasta.
In continuare vom adauga cateva fragmente din aceasta carte, pe care de altfel o vom folosi si pentru a scrie articole pe blog pentru a veni in ajutorul oamenilor apasati de suferinta.
“Iubiţii
mei, aşa cum am spus şi la început, într-un chip sau altul, toţi
suferim. Durerea pe care o experimentăm este prezentă în orice moment.
Am putea spune că nu există clipă în viaţa omului în care acesta să nu
sufere de ceva, de o durere pricinuită de el însuşi, sau venită de la
cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalţi oameni. Apoi, atunci
când aflăm în fiecare zi despre răul care se întâmplă într-un loc sau
altul de pe glob, când aflăm că în Africa copiii sunt înfometaţi şi mor
de foame sau altele asemenea, un suflet creştinesc nu poate să nu simtă
durere pentru toate câte se întâmplă. Prin urmare, fiecare clipă este
plină de pătimire şi, voim sau nu voim, vom suferi. Toţi vom împlini
acest canon. Problema nu este, aşadar că suferim, ci în felul în care
reacţionăm la suferinţă. Cât de minunat ar fi să nu lăsăm să se
irosească suferinţa! De suferit, oricum vom suferi. Tot chinul
suferinţei va fi în zadar dacă nu valorificăm pozitiv această pătimire,
dacă n-o exploatăm. Şi valorificăm suferinţa, o exploatăm pozitiv, când
cugetăm aşa cum am spus mai sus şi avem o atitudine pozitivă.
Întâi
de toate, să nu ne împotrivim deloc şi să nu ne văităm. Chiar dacă-ţi
face rău toată lumea, să nu zici: ”Acesta mi-a făcut rău…!”. Nu ţi-ar fi
făcut nimic dacă n-ar fi îngăduit Dumnezeu. Iar El a lăsat aşa
lucrurile pentru că aveai nevoie de suferinţă. Nu înseamnă că cel care a
făcut răul a săvârşit un lucru bun. În această postură se află şi Iuda.
El L-a trădat pe Hristos şi aceasta este cea mai mare crimă, însă era
în iconomia lui Dumnezeu să fie trădat tocmai de Iuda şi să moară pe
Cruce. De asemenea, cei care L-au răstignit sunt răstignitorii Lui
adevăraţi. Dar trădarea, Crucea lui Hristos, moartea Lui înseamnă
mântuire pentru lume. Aşa şi aici. Cel care ţi-a făcut răul este
răufăcător şi va da răspuns într-o zi pentru aceasta, tu însă nu te
foloseşti, nu câştigi nimic dacă în continuare spui: ”Mi-a făcut aşa şi
aşa, să păţească şi el la fel…!”. Este păcat! Dumnezeu îngăduie unui om
să-ţi facă rău şi să suferi. Lasă-l pe acela, ia seama la suferinţa ta
şi să-L ai înaintea ochilor pe Dumnezeu.
Aşadar, nici un necaz,
nici o pătimire să n-o înfrunţi aşa, ci dacă este posibil, suferinţa s-o
întâmpinăm zicând aceste cuvinte: “Dumnezeul meu, fii binecuvântat, fie
aşa cum voieşti Tu!”. Astfel, durerea nu se va irosi, ci va fi
valorificată, adică ne va folosi şi va deveni pentru sufletul nostru
marele bine despre care am vorbit.
Să mai ştiţi şi acest lucru:
după ce suferinţa îşi va face treaba pe care o are de făcut, Dumnezeu o
ridică. Nu-I este greu deloc lui Dumnezeu să ridice orice suferinţă. De
aceea, când suferim, când persistă o durere, să gândim aşa: „Dumnezeu
vrea să-mi facă un bine, iar eu mă fac că nu înţeleg, doar mă tânguiesc
şi mă chinuiesc”. Acest lucru să-l vezi, anume că Dumnezeu vrea să-ţi
facă bine.
Aceste lucruri le spun şi părinţilor în legătură cu
copiii lor. Câteodată vin unii care sunt oamenii duhovniceşti şi părinţi
buni, atenţi la îndatoririle lor creştineşti, ca să se vaite despre
copilul lor care a luat altă cale, pe care niciodată nu se aşteptau să o
ia. Mă străduiesc şi le spun următoarele, nu ca să port doar o simplă
conversaţie cu ei, ci pentru că eu cred – şi deja am văzut acest lucru
în fapt – că lucrurile stau astfel: „Luaţi seama, poate că voi vă
consideraţi nişte părinţi buni şi vă pasă de ceea ce se întâmplă cu
copilul vostru, care se pierde pe o cale greşită, dar să ştiţi că
Dumnezeu îngăduie aceasta copilului vostru, exact ca să vedeţi unele
lucruri pe care nu le-aţi văzut încă. Se poate să aveţi înlăuntrul
vostru un egoism, o părere bună despre voi înşivă, sau orice altceva la
care nu aţi luat seama. Dacă voi veţi pricepe şi se va vindeca sufletul
vostru de aceste păcate, de aceste patimi, se va vindeca şi copilul
vostru. Dumnezeu va aduce copilul înapoi, pe drumul cel bun, pe calea
cea dreaptă, lângă voi”. Şi, într-adevăr, în multe situaţii se întâmplă
aşa.
În general însă, vreau să spun că, atunci când suferinţa nu
ne mai este necesară, Dumnezeu o ia de la noi. Dacă ea continuă, dacă
rămâne, înseamnă că ne este de folos. Şi de faptul că eu sunt indispus
în această seară se pare că era nevoie, şi de aceea Dumnezeu a îngăduit.
Deci, nu trebuie să spunem altceva decât ceea ce am spus. Altfel, dacă
nu aveam această indispoziţie, n-am fi spus ceea ce am spus. Am fi
vorbit despre alte lucruri, dar probabil că acestea ne-au fost de folos
să le auzim în această seară. Iubiţilor, socotesc că dacă luaţi aminte,
dacă înţelegeţi puţin din ceea ce v-am spus, începeţi să înfruntaţi
suferinţa în acest mod şi veţi descoperi că lucrurile sunt aşa cum le-am
destăinuit."